Cum printre hobby-urile mele se numără și acela de babysiter,
nu puteam să ratez ocazia de a merge cu piciul cel mic la circ. Mereu m-a
fascinat circul și nu musai latura sa magică, ci bussines-ul din spatele unui
circ ambulant. Mi-l imaginam în spatele cortinei pe grasul Stromboli(Pinocchio), directorul
de circ, țipând la clovni, urlând la acrobați și fugărind îngrijitorii de animale, ca apoi să apară în fața
spectatorilor afișând un zâmbet viclean.
Cred totuși că la niciun spectacol nu am
avut ocazia să mă întâlnesc cu cel care în imaginația mea număra banii după reprezentație
și apoi îi împărțea: 2 bani pentru chirie, 3 bani pentru cort, 2 bani pentru
curent, 3 bani pentru mașini iar apoi câte un bănuț pentru artiști și pentru
hrana animalelor, mai nimic pentru îngrijitori, dar lăsând să pună pentru zile
negre vreo 50 de bani în buzunarul lui. Și nici spectatorii parcă nu mai
reacționau în ultimii ani la animația din arenă, părinții fiind mai mult târâți de cei mici sub
corturile cârpite, fiind conduși la locurile lor de niște personaje triste și
obosite, îmbrăcate în haine vechi și ponosite, care până în urmă cu jumătate de oră spălau animalele. Urma apoi o explozie de
gălăgie, paiete obosite, trapeziste bătrâne, animale pe jumătate adormite,
glume nesărate, pauze lungi dedicate fotografiilor și
foarte, foarte puține aplauze.
Cu aceste gânduri am plecat ieri spre circul din oraș și am
avut o mică tresărire când am ajuns la fața locului. Cortul nu mai era unul
vechi și ponosit! Am plătit biletele adult + copil la tribuna centrală, 55 RON, și la
intrare am avut parte de o nouă surpriză: cei care vindeau vată de zahăr,
popcorn și souveniruri erau îmbrăcați uniform și nu aveau halate albe aruncate la
repezeală peste costumele de scenă. Băieții care-ți rupeau biletele și cei care
indicau locurile aveau uniforme noi….
Dar să înceapă show-ul: prezentatorul, un domn grizonat,
impecabil îmbrăcat, cu o voce de announcer la galele de box, m-a impresionat din
start. Eram
convins că în sfârșit am ajuns să văd un altfel de spectacol. Și așa a și fost!
Și totuși, ce m-a încântat cel mai mult, au fost spectatorii,
cei mici și cei mari, pe care i-am auzit nu o singură dată aplaudând, scandând
și fluierând cu admirație. Eram convins că toate aceste obiceiuri, normale la un
spectacol, erau pierdute pentru publicul de divertisment. Și nu o să vă vină să credeți cine a
stârnit cele mai multe aplauze. Sigur nu o să ghiciți! Da, el, bătrânul director
Stromboli!
Știu că zâmbiți, dar numărul de echilibristică a făcut sala să răsune a urale!
La propriu! Felicitări, Orlando, căci așa am aflat că se numește directorul
circului, care la doar 28 de ani a readus aplauzele în arenă. Și directorul a
făcut magie până la momentul când publicul a părăsit circul, căci a ajuns, nu știu
cum, la ieșirea din circ, îmbrăcat într-un costum elegant, să-și salute prietenii care în
urmă cu nici un minut îl aplaudau la scenă deschisă. Un gest care contează.
Probabil că aceasta este cheia succesului, ca vechiul
Stromboli să-i lase locul noului Orlando care nu doar numără bănuții, ci este cel
care aduce aplauzele sub cupola circului! Felicitări
Circul Orlando!
PS. Pentru Orlando: luminile de început sunt prea puternice
și bat în ochii publicului, trecerile dintre pasajele muzicale să fie mai line
și poate, cu timpul, o tribună mai confortabilă. În rest nota 9!
Labels: Constanţa, copii, evenimente, experienţe