Cei care citesc acest blog ştiu că am scris nu demult un articol intitulat:
"Basarabia, eterna logodnică". Dorinţa de a vedea cum sunt basarabenii la ei acasă m-a îndemnat să merg să vizitez, pentru început,
Raionul Cahul, cea mai importantă localitate din Sud-Vestul Republicii Moldova.
Am trecut frontiera, pe bază de paşaport, pe la punctul Oancea, situat la 51 de km de Galaţi şi la 165 km de Chişinău. După ce am traversat celebrul "pod de flori", care în amintirile mele era mult mai impresionant şi mai glorios, am străbătut alţi şase kilometri şi am ajuns în Cahul, localitate menţionată în arhivele istorice, încă din anul 1502, de pe vremea domnitorului Ştefan cel Mare, sub numele de Scheia. Ulterior, localitatea a preluat denumirea vâlcelei pe care aşezarea s-a dezvoltat, fiind cunoscută drept Frumoasa şi menţionată astfel pe harta lui Dimitrie Cantemir de la 1716. Din anul 1835 datează şi actuala denumire, Cahul, când târgului Frumoasa i-a fost atribuit statutul de oraş.
Ce mi-a plăcut la Cahul?
1. Viaţa culturală:
- deşi localitatea este relativ mică (circa 40.000 de locuitori), are o Universitate cu 3 Facultăţi (Facultatea de Filologie şi Istorie, Facultatea de Economie, Informatică şi Matematică şi Facultatea de Drept şi Administraţie Publică);
- am remarcat repertoriul bogat al teatrului, cu spectacole în limba română;
2. Produsele alimentare şi băuturile moldoveneşti:
- dacă ajungeţi la Cahul, mergeţi neapărat în magazinul "Bucuria", punct de desfacere al fabricii de dulciuri cu acelaşi nume, pentru a savura numeroasele sortimente de bomboane de ciocolată;
- treceţi apoi pe la expoziţia cu vânzare a Fabricii Vinia Traian, de unde puteţi cumpăra vin şi "divin"(cognac) de calitate;
3.Atmosfera din piaţă.Ce puteai găsi pe tarabe? De la găini tăiate la cărţi în limba rusă, de la haine noi şi purtate, la cereale, ulei, fructe şi legume (vă recomand strugurii!), torturi, peşte... Persoanele cu care am intrat în contact mi s-au părut foarte amabile, cel puţin cele cu care am reuşit să comunic, pentru că am întâlnit şi oameni care nu înţelegeau (cel puţin aşa lăsau să se creadă) limba română.
4. Maşinile de utilitate publică, care, cu aerul lor retro-sovietic, te duc cu gândul la vremuri îndepărtate.
5. Biserica Sf.Vasile din Parcul Central
6. Dacă la noi Crăciunul deja trecuse, în Moldova erau mari desfăşurări de forţe: lumea bătea covoare, făcea cumpărături, oraşul se pregătea de sărbătoare
7. Cinstirea memoriei lui Hogdan Petriceicu-Haşdeu, al cărui nume îl poartă universitatea de stat, teatrul, muzeul teritorial şi una dintre principalele străzi ale oraşului.
Ce nu am reuşit să fac în vizita mea la Cahul?
1. Nu am reuşit să vizitez Muzeul Ţinutului Cahul, chiar dacă era o zi de sâmbătă şi în mod normal ar fi trebuit să fie deschis. Mă interesa să văd abordarea în prezentarea istoriei oraşului, să cunosc mai multe despre oamenii acestor locuri.
2. Nu am găsit niciun punct de informare turistică, nicio hartă cu prezentare obiectivelor ce puteau fi vizitate. Mai mult, am vrut să cumpăr cărţi poştale, am întrebat la două chioşcuri de difuzare a presei dar am primit răspuns negativ. Ca să nu mai vorbim că Oficiul poştal Central se închidea nepermis de devreme (pe la 12-12.30).
3. Nu am găsit magazine cu obiecte de anticariat locale sau cu obiecte tradiţionale de artizanat.
4. Nu am vizitat Sanatoriul "Nufărul Alb", centru balneoclimateric renumit în întreaga Moldovă. Importanţa acestuia este evidenţiată şi de faptul că oraşul Cahul are ca element central al stemei nufărul.
Am ieşit din oraş lăsând în urmă un monument deosebit de impunător, dedicat comemorării victimelor din cel de-al doilea război mondial.
Mi-am propus ca în următoarea vacanţă să îmi continuu călătoria prin celelalte raioane din Moldova, către Chişinău. E inutil să vă spun că interesul turistic pentru Moldova al unui român stabilit în Italia era privit cel puţin cu suspiciune de către vameşi şi de către localnici, în general.Labels: călătorii, experienţe, Moldova, oameni şi locuri, oraşe
