50 YEARS OF “THE CAL”™: THE HISTORY OF THE WORLD’S MOST FAMOUS CALENDAR
- PIRELLI: e un titlu care mi-a atras
atenţia zilele trecute, mai ales că anul acesta mi-am dorit să editez un
calendar deosebit, cu imagini din oraşul Constanţa.
Dacă la unii, când este vorba de calendare, este vorba de tradiţie,
excelenţă şi profesionalism, care se asociază de cele mai multe ori cu brandul,
la noi s-a rămas în cea mai mare parte la stadiul de „să fie mare”.
În timp ce la alţii calendarul a ajuns la rangul de operă de artă, la noi s-a
impus “superbul triptic”. L-au adoptat companiile mici sau mari, renumite sau
nou înfiinţate, care au adoptat acest obicei doar pentru că “aşa au văzut pe afară”.
În ţările din Occident calendarul se identifică cu personalitatea companiei, cu
istoria unui brand sau cu o formă de comunicare originală. Calendarul Pirelli, care are o istorie de peste cincizeci de ani, a devenit astăzi un obiect de colecţie, fiind editat, în mod intenţionat, în ediţie limitată, valoarea exemplarelor din primii ani dobândind astăzi o valoare economică destinată să crească odată cu trecerea timpului. Fotografiile sunt adevărate capodopere realizate de profesionişti iar fotomodelele sunt cunoscute în lumea modei.
Un alt calendar cu o istorie îndelungată este şi cel al carabinierilor
din Italia. Cel de anul acesta (2013) a fost editat pe o hârtie deosebită,
nefiind legat sau capsat ci doar strâns cu un şnur tricolor. O adevărată carte
de vizită, o poveste concepută pentru a transmite un mesaj despre tradiţia şi
profesionalismul unui corp de armată.
O companie care pune multă pasiune în realizarea calendarului anual
este şi Ryanair. Rezultatul este un „pachet de marketing” bine ambalat, care are în prim plan
stewardesele iar într-un plan secund responsabilitatea socială (o parte
din banii încasaţi pe calendare ajunge la ONG-uri) beneficiul final fiind clar
acela de imagine, nefiind însă de neglijat nici profitul.
Toate aceste calendare
despre care v-am vorbit au un numitor comun: CALITATEA! Plecăm de la calitatea
fotografiilor, trecând apoi printr-o grafică desăvârşită şi terminând cu
calitatea printului şi cartonului.
Revenind la calendarele
din România, sincer nu-mi aduc aminte ca vreunul să mă fi impresionat. Cu
siguranţă că cele mai aproape de „adevăratul calendar” sunt cele ale
multinaţionalelor, dar şi aici este o mică problemă: acestea, fiind tipărite de
compania mamă, de cele mai multe ori nu au marcate zilele libere legale din România (eventual se primesc nişte autocolante care se lipesc ulterior pentru a
personaliza calendarul la nivel de ţară).
Am ajuns şi la companiile
autohtone, care în proporţie de 90% aleg „tripticul”. Nu ştiu dacă este vina
managerilor sau a firmelor de publicitate care le bagă pe gât aceste
variante super ieftine, aduse de prin China, fără pic de identitate şi având ca
singur argument suprem acela că „este mare şi comod”.
Dar hai să nu vorbesc cu
răutate căci există şi variante personalizate: pe unicul carton de sus se
trânteşte un autocolant cu o fotografie de mai mare jalea şi se scrie mare cu
roşu numele companiei şi eventual un „La mulţi ani!” care o să dăinuiască un an
întreg pe peretele din biroul partenerilor de afaceri.
În final,
vreau să vă arăt un altfel de calendar produs în România. Am respectat câteva
pricipii pe care le-am enumerat mai sus: fotografii originale, carton de 300g,
print de calitate. Cu siguranţă că este un început şi se poate şi mai bine.
Vouă ce fel de calendare vă plac? De birou sau de perete? Cumpăraţi calendare sau aşteptaţi să
le primiţi cadou? Cum aţi vrea să arate calendarul pe care să-l aveţi în birou?
Labels: colecţii, obiceiuri
