Jurnal de Navetist: Bicicleta, un accesoriu obligatoriu

Când vorbim despre biciclete, Parma reprezintă un model pentru modul în care se poate rezolva problema traficului într-un oraş cu circa 200.000 locuitori. Le vezi peste tot, le simţi la tot pasul, trebuie să le acorzi prioritate fie că eşti şofer sau pieton. Este modul cel mai comod să te deplasezi la şcoală, serviciu sau cumpărături, datorită facilităţilor care-ţi sunt oferite în oraş: 104 km de piste de bicicletă distribuite în 14 trasee, locuri de parcare a bicicletelor, bike sharing şi inexistenţa câinilor comunitari (à propos de aceasta, la primărie trebuie declarat orice câine şi se cunoaşte exact numărul acestora).

Bicicliştii nu au vârstă: îi vedem în trafic pe cei mai mici, de doar câteva luni, agăţaţi în scaunul din faţă pe bicicleta părinţilor; crescând, aceştia trec pe scăunelul din spate, lăsând locul din faţă fratelui mai mic; când au în jur de 5 ani îi întâlnim pe pistele din tot oraşul, pe micile lor biciclete, cu sau fără rotiţe ajutătoare, echipaţi cu căşti, alături de cei mari.

Ajungând la vârsta şcolară, se formează echipe improvizate de „ciclobus” (există şi piedibus!! cu staţii) coordonate de câte un părinte, care culeg copiii pe anumite trasee; fiecare se deplasează pe biciclete semnalizate cu steguleţe, până la şcoală. La liceu şi facultate avem parte de cea mai mare comunitate de biciclişti, deja foarte experimentaţi. Spre deosebirile de maşinile scumpe din faţa liceelor din România, aici este mult mai de preţ o bicicletă veche care eventual a aparţinut bunicului, iar fetele nu se sfiesc să fie conduse acasă de prieteni pe portbagajul bicicletelor acestora.

Ceea ce este poate mai impresionant pentru mentalitatea noastră este să-ţi vezi profa venind la facultate în bici, îmbrăcată elegant, sau un avocat celebru în oraş care preferă deplasarea pe bicicletă.

În sfârşit, un farmec aparte îl au bunicile sau chiar strabunicile pe bicicletă, cu coşuri frontale împodobite cu flori: aici uneori îşi ţin animalul de companie, alteori pungile achiziţionate la târg sau la supermarket.