Tătici cu copii pe munte - Vârful Negoiu 2015 (ep.6)


După vreo două ore de urcat mai aveam încă puțin, cam cât se vede din imaginea de mai jos!  Câțiva munți de coborât, de urcat și apoi retur. Devastator, vârful Negoiu avea să ne ridice mari probleme, nu atât din punct de vedere fizic cât mai ales psihic. După ce Mont Blanc-ul ne pusese la încercare coeziunea echipei, nu credeam câ în România o să mai avem parte de vaiete și de propuneri de a renunța înainte de a atinge vârful. Nu-i bârfesc pe colegii de echipă, ci mă refer chiar la mine, căci după aproape 3 ore de mers vârful Negoiu era al naibii de departe. Aici intervine rolul coechipierilor, al celor care nu te lasă să-ți pierzi curajul și te trag să dai și mai mult din tine.




Aventura a început în ziua 1 cu un drum lung Constanta - Cârtișoara, unde am ajuns în jur de ora 18. Și pentru că era încă lumină, iar celui mai mic din gașcă îi "sfârâiau" bocănceii pentru o urcare până la zăpadă, pe la 19 eram la Bâlea Lac, gata de o scurtă "plimbărică" de seară. Urcușul a fost fără mari probleme, însă deosebit de spectaculos cu soarele la apus. În aproape o oră de mers am ajuns și la zăpada mult visată, lucru mare peste un puști care înainte cu câteva ore pleca de pe plaja din Constanța.  Drumul de retur a fost puțin mai dificil deoarece oboseala începuse să se facă simțită, iar întunericul nu era deloc prietenos pe drumul spre Bâlea. Cu toate acestea, experiența zilei 1 a fost un succes. 




După un somn scurt, ziua a doua a început în forță cu echipa de profesioniști, patru adulți și patru adolescenți, căliți în 6 ani de experiențe pe munte. După calculele noastre, în aproape 8-9 ore trebuia să parcurgem traseul: Bâlea Lac (2040 m) – Şaua Paltinului (2369 m), Vârful Lăiţel (2390 m) – Lacul Călţun (2147 m) – Strunga Doamnei/Dracului – Vârful Negoiu (2535 m) și retur! 

Traseul nu este extraordinar de greu, în partea de început îți dă senzația că este destul de ușor, însă lungimea destul de mare și urcușul de final fac ca totul să fie mult mai dificil. Nu au fost 8 ore și nici măcar 9 ci 12 ore, în care pauzele au fost destul de rare, mai ales că pe traseul de întoarcere ploaia ne-a urmărit mai tot timpul. Adolescenții s-au comportat admirabil și de această dată chiar dacă fulgerele, tunetele și zbârnâitul stâlpilor indicatori (încărcați electric) au pus la încercare cunoștințele uora în materie de fizică și de supraviețuire pe munte în condiții extreme.


  














După fix 7 ore de la start aveam să ne înscriem în palmares și Vârful Negoiu. Au urmat încă 5 ore pe traseul de întoarcere, care ne-au făcut să declarăm Vârful Negoiu ca fiind cel mai greu vârf de atins de pe la noi. Încă nu ne-am făcut planuri pentru anul viitor, însă ne face tare cu ochiul un vârf din Caucaz....Sper să nu ne citească mămicile :)

Dacă vreți să vedeți cum arătau cei mici și care au fost aventurile lor în cei 6 ani de plimbări pe munte alături de tătici încercați aici.


Labels: , , , , , , ,