 |
| (foto n.1) |
Primăvara trecută, într-o zi ploioasă şi friguroasă am decis să încălzim un pic atmosfera şi am mers să ne răsfăţăm la un coafor cunoscut din oraş. Am intrat, am fost preluaţi de un băiat simpatic care ne-a însoţit la garderobă. Ne-a invitat să luăm loc pe scaunele libere din salon, după care ne-a întrebat care ne este păsul. Nu aveam mari pretenţii, voiam doar să ne tundem.
În acel moment a apărut EL, Hair-Stylistul, magul frizurilor moderne. M-a luat în primire, mi-a ridicat şufiţele de păr laterale, apoi a exclamat făcând să răsune întreaga încăpere:
"Dumnezeule! Ce s-a întâmplat cu părul tău?" Am simţit că intru în pământ de ruşine. Capete tunse pe jumătate, de ambele sexe, s-au îndreptat brusc în direcţia mea. Mă simţeam ca la un proces public, în piaţă, în care nu aveam altă cale decât aceea de a spune adevărul. Brusc, m-am gândit la tot ce e mai rău şi în câteva secunde am început să exclud variantele cele mai sumbre: nu aveam păduchi, nu îmi tunsesem singură bretonul, nu aveam vârfurile tocite, nu chelisem. "Ce s-a întâmplat?", am îndrăznit să răspund cu o voce firavă. "Ai părul stresat!", a răspuns el punându-mi în mână un Ipad de pe care să îmi aleg frizura dorită. "Dacă ar fi doar părul stresat, ar fi bine...", am adăugat după ce prinsesem curaj.
Mi-am ales tunsoarea dorită, după care şi-a făcut apariţia o fetişoară care urma să se ocupe de mine. M-a dus să mă spele pe cap şi, după ce mi-a clătit părul, mi-a făcut propunerea fatală: "Ai părul stresat, îţi recomand o mască regenerantă". Având în vedere scena de dinainte, pe care tocmai v-am descris-o, mai puteam să spun că nu am nevoie de mască de păr? Dacă-i musai, cu plăcere! Aceeaşi propunere îmi era făcută şi mai târziu, în momentul plăţii la casă.
Simt nevoia să fac o precizare: în Italia, orice tuns (taglio) presupune un splălat pe cap (shampoo) şi un aranjat (piega). De aceea, pentru a afla cât vă costă în final un tuns, trebuie să adunaţi taglio, shampoo şi piega. Dacă beneficiaţi de tratamente ulterioare, trebuie să adăugaţi maschera, massaggio, etc.
Să nu fiţi surprinşi dacă personalul de la frizerie/coafor vi se adresează la persoana a doua singular, face parte din politica de abordare. Am văzut fete tinerele adresându-se cu numele de botez clientelor lor care ar fi putut să le fie bunici, pentru a le transmite acestora iluzia de a fi "aproape" de aceeaşi vârstă.
După cum puteţi remarca din fotografii, preţurile variază mult în funcţie de zonă şi de renumele salonului. Dacă găsiţi pe undeva afişe cu preţuri mult mai scăzute decât acestea, este vorba cu siguranţă de centre estetice ai căror proprietari sunt asiatici sau africani şi care nu se pricep prea bine la coafurile europene.
În ceea ce mă priveşte, un tuns mă poate costa între 30 şi 55 de Euro, depinde de salonul unde merg şi de tratamentele suplimentare care îmi sunt aplicate.
În cazul centrului de mai jos preţurile par foarte bune, dar în realitate pot fi mult mai mari ("spălat şi aranjat începând de la ...").
Există şi preţuri promoţionale:
Noi la un moment dat descoperiserăm o frizerie-coafor de cartier care ne făcuse un abonament-pachet pentru întreaga familie. Toate bune şi frumoase, numai că tipul era specializat în tunsori cu creastă, care se puteau potrivi cel mult pentru cei mici. După ce mi-am petrecut sărbătorile de iarnă cu o tunsoare periuţă (musai cu creastă), am decis să schimb hair stylistul şi să ocolesc zilnic cinci-zece minute în drum spre serviciu, numai ca să nu mai dau ochii cu el.
După cum vă povesteam într-un articol precedent (
Serviciile în Italia: taxiurile), în Italia costă foarte mult să mergi la coafor, la croitor sau la cizmar, să apelezi la un instalator sau la un mecanic auto. De aceea, să nu vă miraţi să vedeţi că, imediat ce ajung în ţară, românii stabiliţi în străinătate merg la tuns, la dentist, la manichiură sau la masaj.
sursă foto 1
Labels: comportament, experienţe, gânduri, viaţa în Italia
