Cum se poate transforma o poveste într-un show interactiv


De mulţi ani petrec foarte mult timp liber prin locuri de joacă pentru copii, în cluburi pentru cei mici, în parcuri, la spectacole şi teatre adresate juniorilor. Fără să mă laud  aş putea spune că am acumulat o mare experienţă în acest domeniu atât în ţară cât şi în străinătate. În Constanţa evenimentele adresate celor mici sunt de multe ori “subţiri” şi sunt legate în special de mall-urile din oraş. Singurul loc serios adresat exclusiv divertismentului pentru cei mici, care nu coboară ştacheta este Teatrul de păpuşi, locul în care merg mereu cu mare drag şi mă bucur când văd sala arhiplină.

Dar uite că lucrurile se mai schimbă şi săptămâna trecută am ajuns la un spectacol pentru cei mici: „Un ceai cu zâne şi poveşti” susţinut de Trupa Sufleţel la restaurantul Harlequin


Numele trupei parcă-mi spunea ceva de prin Orăşelul copiilor, la Harlequin ştiam că se organizează acest gen de evenimente aşa că fără prea mare convingere m-am prezentat la locul cu pricina. Agitaţie, părinţi mulţi, copii şi mai mulţi, fetiţe costumate în prinţese, rezervări, se anunţa un spectacol în toată regula.

Părinţii au luat cuminţi loc la mese, iar în faţa actorilor s-au strâns cei mici care în scurt timp au devenit mici personaje. De aici şi până la un adevărat show nu a mai fost decât un pas. Cei mici au cântat, au dansat, s-au speriat, s-au bucurat, au fost FERICIŢI!

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost momentul în care cei mici au primit nişte aripi de carton pe care trebuiau să deseneze „ce-i face pe ei fericiţi”….cred că mulţi oameni mari s-ar fi scărpinat după ureche, s-ar fi gândit de două ori, ar fi căutat scuze de genul „nu ştiu să desenez”….cei mici s-au pus imediat pe treabă, nu au întrebat pe nimeni, nu au căutat nici măcar din priviri un părinte care să-i ajute. Cred că a fost un semn că avem nişte copii fericiţi.

Au urmat şi alte momente interesante, „piticii” au plutit în braţele personajelor, au zburat cu scaunul fermecat şi au savurat ceaiul plin de magie oferit de zâne. M-a bucurat protestul spontan al copiilor care fără să stea prea mult pe gânduri au făcut ceva zarvă din cauza lipsei zahărului din ceai. Credeţi că prăjiturile oferite de zâne i-au făcut să renunţe la „revendicări”? Se pare că s-a născut o generaţie care ştie ce vrea!


Nici fotografiile de final, nici cadourile primite, nici chiar părinţii nu reuşeau să-i convingă pe cei mici că povestea a luat sfârşit. A fost o seară superbă pentru care le mulţumesc celor de la TRUPA SUFLEŢEL!


















Labels: , , , ,