Spectacolul unei nunţi ca-n poveşti!


Am apreciat mereu fotografii de nunţi, asta şi pentru că ştiu cât de greu este să îi mulţumeşti pe toţi cei prezenţi la un astfel de eveniment. Nu e simplu să ai fotografii cu soacra mare dând ordine, cu ginerică punându-şi papionul sau cu mireasa aruncând buchetul. Ce să mai vorbim despre stresul de la biserică, pentru că nu ştiu care mătuşă nu a apărut alături de mireasă, sau pentru că nu a fost surprins momentul în care preotul punea cununia pe capul mirelui. Din acest motiv nu am abordat niciodată acest gen de fotografie.



Şi totuşi zilele trecute m-am transformat din greşeală, pentru câteva minute, în „fotograf de nuntă”. Vă scriam într-un articol precedent  despre povestea care se ascunde în spatele fiecărei nunţi din Italia şi despre faptul că mirii aleg o temă încercând să creeze un spectacol în care să-şi implice cât mai mult prietenii. Am văzut prieteni travestiţi, am văzut maşini de epocă, farse, însă ceea ce mi-a atras la această ultimă nuntă a fost implicarea „colegilor de muncă” ai mirelui.


Nu o să vă povestesc astăzi despre locaţie, San Gimignano - o superbă bijuterie arhitectonică a Toscanei-,  nu o să vă spun că la câţiva paşi de biserica în care urma să se oficieze căsătoria era o coadă de câteva zeci de persoane, la cea mai bună îngheţată din lume, sau că pe străduţele înguste din inima Italiei se vorbea mai mult engleză sau japoneză.



Ceea ce m-a atras în primul rând a fost rafinamentul vestimentaţiei invitaţilor; am remarcat apoi elementul principal al evenimentului: uniforma de serviciu în care erau îmbrăcaţi unii dintre invitaţi! Da, erau îmbrăcaţi în uniformele de gală, pentru că cel care urma să se căsătorească era şi el CARABINIER. Uniforme impecabile, spade de paradă, pălării colorate, într-un cuvânt: un spectacol!


Toţi participanţii se strânseseră în piaţă, colegii mirelui erau perfect aliniaţi pe treptele catedralei, în timp ce turiştii erau şi ei pregătiţi pentru fotografiat. Şi-a făcut apariţia mirele, însoţit de soacra mare, descinzând dintr-o maşină neagră, destul de împopoţonată pentru imaginea generală a evenimentului. În aplauzele întregii pieţe, el a primit onorul de la garda de onoare şi a urcat treptele în aşteptarea miresei.




Auzeam lumea din jur care făcea pariuri în legătură cu apariţia miresei, care după unii urma să vină cu trăsura, după alţii cu un Fiat 500, sau poate o limuzină….Claxoane, claxoane, agitaţie în piaţă, zgomot de motor turat. Da, era mireasa, care sosea împreună cu unul dintre martori, pe un Harley Davidson! Lumea era extaziată! Mireasa, care lăsa să se zărească un tatuaj finuţ pe omoplat, a primit onorul, aşteptând apoi ca toţi invitaţii să intre în biserică, pentru a-şi putea face şi ea, în cele dinurmă, intrarea triumfală.





„Spectacolul” s-a terminat, ceremonia continuând în liniştea bisericii. Piaţa a revenit la viaţă, zumzetul turiştilor s-a refăcut simţit însă cu siguranţă niciunul dintre cei prezenţi nu va uita această imagine din San Gimignano!


Labels: , ,