Să biciclim pe bicicletele bunicilor!

Probabil că cei mai mulţi dintre voi aţi auzit de Turul Italiei, unul dintre primele trei tururi cicliste ale lumii, însă cred că foarte puţini ştiaţi că există şi Giro d’Italia d’Epoca. Evenimentul este structurat în 16 etape în care participanţii trebuie să păstreze cât mai mult din aerul de poveste al ciclismului de odinioară. Nu este vorba doar de bicicletele care trebuie să aibă o anumită vechime şi să fie cât mai bine restaurate, ci şi de echipamentul vintage al cicliştilor. Bineînţeles, această cursă este şi o ocazie în care sunt aduse în prim plan poveşti despre bicicleta bunicului, despre tricoul unui mare campion sau despre un loc de popas dintr-o cetate medievală.

Am participat în acest weekend la una dintre etapele acestui circuit, numite “La Polverosa”, care s-a desfăşurat în Monticelli Terme (o localitate din nordul Italiei cu o populaţie de circa 4000 locuitori). De obicei duminica aceste mici orăşele sunt “moarte”. Ca să nu mai zic că activităţile au început la ora 6 dimineaţa, la doar 4 ore după ce Italia învinsese împotriva Angliei într-o partidă de campionat mondial! Am fost surprins să găsesc la acea oră un furnicar de oameni îmbrăcaţi în tricouri personalizate cu însemnele cursei, care încărcau microbuzele pentru a pleca spre punctele de control. O atmosferă de parcă tot orăşelul se trezise pentru a da o mână de ajutor organizatorilor, o firmă de construcţii din localitate.  

Înscrierea concurenţilor s-a realizat la unul dintre restaurantele din localitate, unde o mulţime de voluntari cu vârste între 20 şi 80 de ani îşi juca rolurile primite din partea celor care au gândit organizarea evenimentului în cele mai mici detalii (preînscriere online, înscriere, pungi care conţineau, pe lângă numărul de concurs, tricoul cursei, harta, informaţii despre zona în care urma să treacă traseul, ştampila oficială a cursei cu care se ştampila carnetul competiţiei).

Să vă povestesc puţin despre traseul constituit din trei circuite: scurt 40km, mediu 70km şi lung 100 km, cu diferenţă de nivel pentru traseul lung de 1300m, în zona castelelor ducatului de Parma, un loc superb din Italia. Punctele de control au fost situate în locuri strategice din punct de vedere turistic, pentru a atrage atenţia participanţilor asupra frumuseţilor zonei. Mâncarea oferită în punctele de control a fost şi ea în cea mai mare parte din bucătăria zonei, în acest mod evenimentul ciclist transformându-se într-un excelent instrument de promovare a unei întregi regiuni.

 

Atmosfera a fost una de sărbătoare pentru toată lumea, fie că e vorba de organizatori, voluntari, participanţi sau spectatori. Nu am remarcat pe nimeni care să ţipe, să strige sau să se bage în seamă, nu am asistat la interviuri sforăitoare, am văzut în schimb organizatori, persoane  extrem de importante, care încărcau maşinile cu mâncare pentru participanţi şi am întâlnit doar persoane care au venit să petreacă un sfârşit de săptămână altfel.

Pentru că în urmă cu ceva timp am organizat în Romania un eveniment asemănător iar lipsa participanţilor până într-un anumit punct era pusă pe seama lipsei premiilor consistente, pot să vă spun că la această cursă ciclistă premiile au fost SIMBOLICE, şi cred că absolut nimeni nu a plecat în cursă cu gândul la premiu! Poate doar cei mici, care au avut şi ei parte de o mini-"Polverosa" copiilor.  Am văzut ce înseamnă bucuria participării, am văzut la final o masă oferită de organizatori tuturor celor prezenţi, unde ce credeţi, s-au servit doar produse locale.

A fost un week-end superb, am învățat foarte multe lucruri noi despre evenimentele de promovare şi am văzut că o competiţie care a plecat de la o idee, în urmă cu 8 ani, a ajuns să adune foarte mulţi concurenţi nu doar din Italia!

Pentru că acum v-am prezentat doar ziua a doua a evenimentului, vă invit să citiţi câte ceva şi despre ziua 1: