Mutatul la casă nouă-El şi Ea

(sursa foto)
Pe principiul "ce nu te omoară, te fortifică", cred că mutatul la casă nouă este proba de foc pentru o relaţie. Dacă ai trecut cu bine prin asta, atunci cu siguranţă ai să trăieşti alături de persoana iubită până la sfârşitul vieţii, sau cel puţin până la următorul mutat.

O intervenţie de acest tip scoate în evidenţă cele mai urâte defecte ale fiecăruia. Este momentul când El şi Ea îşi vor da seama că aparţin unor lumi diferite. Să-i vedem însă cum reacţionează în diverse situaţii.

Pregătirea bagajelor
Pentru El pusul lucrurilor în saci şi cutii este echivalentul unei selecţii naturale: aruncăm tot ce e superfluu, păstrăm doar esenţialul. Nu o face neapărat din spirit de organizare ci din comoditate, pentru a nu fi nevoit să transporte prea multe lucruri în noua casă. Mutatul devine pentru El un soi de retragere din cele lumeşti, o schimbare radicală a modului de viaţă.

Ea este la polul opus: aruncă şi nu prea. Se minunează de cutiile de pantofi colecţionate cu sârg în ultimii ani, de eşarfele multicolore, de garderoba care cuprinde haine pe trei mărimi şi....de sertarele ticsite cu ciorapi şi obiecte de lenjerie intimă. Dacă El este tentat să arunce totul, Ea în schimb se gândeşte de exemplu că nu se ştie niciodată când îi vor trebui ciorapii color fucsia şi e mai bine să îi pună la îndemână sau că în curând vor fi din nou la modă pantalonii evazaţi gen picior de elefant şi că n-ar strica să fie pregătită.

El, care până în acest moment nu şi-a dat seama cu cine îşi împarte existenţa, întreabă nervos: "Ai de gând să iei cu tine toate fardurile alea?" sau "Te dai cu toate cutiile alea cu cremă?" E inutil să i se explice că există creme de corp, creme de călcâie, creme de faţă de zi, creme de faţă de noapte, creme pentru conturul ochilor, creme de mâini, ş.a.m.d. Pentru el vor fi oricum mult prea multe. "Revistele alea ţi le arunc! Dacă nu ai citit până în aprilie o revistă apărută în februarie, chiar nu ai să o mai citeşti!" Ea aleargă speriată, salvează din mâinile lui numărul din Vanity Fair ameninţat cu distrugerea şi continuă pregătirile. "Îţi mai trebuie notiţele de la master?" întreabă el. Ea e gata să răspundă afirmativ, dar îşi dă seama că în zece ani s-au schimbat multe şi că informaţiile de la cursuri nu mai sunt de actualitate.

Factorul timp
Ea se pregăteşte pentru marele eveniment cu multe luni înainte, citeşte reviste de design interior, vizitează manifestări de specialitate, adună oferte promoţionale şi îşi face lista de cumpărături. El este calm, nepermis de calm, până pe ultima sută de metri, când, intrat în criză de timp, pune în agitaţie întreg universul.

Cumpărăturile
Ea, după cum spuneam, răsfoieşte cataloagele marilor designeri, merge în magazine cu accesorii etnice (tip Maisons du Monde), îşi doreşte o casă de vis. El intră la Ikea la ora deschiderii şi până seara la ora închiderii a cumpărat totul, încărcând cinci cărucioare cu cutii în care se află bucăţi care poate vor deveni cândva mobilă.

Dorinţele
Ea vrea oglinzi pe uşile de la şifonier, o oglindă mare pe peretele de lângă comodă, mobilă cu oglindă în baie. Vrea covor oltenesc adus din România, peretar moldovenesc, accesorii în stil british în camera băieţilor. Dorinţe simple s-ar putea spune. El nu vrea nimic: "noptierele nu ne trebuie, sunt mici, ocupă spaţiu şi sunt inutile" (să vedem pe ce îşi va pune telefonul la încărcat sau calculatorul!); hota este inutilă; nu ne trebuie masă de sufragerie de 8 persoane extensibilă la 12; nu ne trebuie covoare pentru că avem încălzire prin pardoseală.

Pregătirile
Ea este încercată de sentimente care variază de la agonie la disperare: nu ştie când va funcţiona instalaţia electrică, nici când vor fi făcute racordurile pentru apă, nu are idee cum va arăta casa într-un final. El se distrează dând găuri în pereţi, face praf şi gălăgie, măsoară şi face calcule în continuu.


Amintirile
Ea este profund legată de trecut şi de obiectele care îi amintesc momente dragi: păstrează cutiuţa cu primii dinţişori căzuţi ai copiilor, diplomele lor şi primii pantofiori, rochia Ei de mireasă, cărţile poştale achiziţionate din locurile vizitate, precum şi numeroasele colecţii (litografiicărţi poştalemagneţi de frigider). El păstrează amintirile în suflet, nu se ataşează de obiecte şi, prin urmare, nu are grija lor să le mute la casă nouă.

Am surprins doar câteva aspecte ce ţin de mutatul la casă nouă şi vă promitem că vom reveni cu detalii picante. :)

Labels: , , , , ,