Aventură pe zăpadă (noaptea, cu rachetele)


Anul trecut am fost împreună cu un grup de prieteni (părinţi şi fii adolescenţi) într-o excursie inedită în Munţii Appennini. De la cabana Lagdei (altitudine 1250 m), din Parcul Naţional al Appenninilor Tosco-Emiliani, am urcat cu ultima cursă a telescaunului până la Lago Santo, la Cabana Mariotti (altitudine 1508 m). 

Acolo ne aşteptau ghidul şi cabanierul, care ne-au împărţit tuturor rachete de zăpadă şi beţe şi ne-au instruit despre cum se merge corect pe rachete. Nu aveam experienţă, nu ştiam cum se prind acestea şi nici cum trebuie să păşeşti corect pentru ca să nu te împiedici, dar am învăţat imediat. 



Pentru cine nu ştie, rachetele sunt mai scurte decât schiurile, sunt fabricate din material plastic şi au pe talpă nişte zimţi metalici, care te ajută să mergi pe zăpadă fără ca să aluneci. Sistemul de prindere de bocanci se reglează în funcţie de mărime şi lasă călcâiul liber. Înaintarea se face cu paşi mari, largi, mişcările fiind asemănătoare cu acelea de la ski fond. Foarte importante sunt beţele, care te ajută să te sprijini, de aceea nu trebuie să ai mâinile ocupate cu alte obiecte. 


O astfel de plimbare în Italia poartă numele de "ciaspolata" (de la "ciaspole", denumirea rachetelor în limba italiană). Experienţa noastră a fost originală prin faptul că a început către apus şi a continuat în plină noapte, la lumina lanternelor fixate pe frunte. A fost o plimbare foarte plăcută, dar şi foarte obositoare: prima parte, Cabana Mariotti- Sella del Marmagna (dus- întors) a durat mai bine de trei ore, cu destul de multe opriri. Prezenţa ghidului este esenţială în aceste situaţii: cunoaşte traseul, testează calitatea drumului, recuperează beţele scăpate de cei din grup, se întoarce să îi ajute pe cei rămaşi în urmă, fixează rachetele şi dă informaţii despre zonă.


Din păcate, din cauza stratului de gheaţă, am ratat pentru foarte puţin atingerea culmii, care ne-ar fi permis să admirăm luminiţele din localităţile din Liguria, aflate la circa două sute de km distanţă.


Am revenit la cabana Mariotti, către orele 21.00, înfometaţi şi înfriguraţi. Aici eram aşteptaţi cu vin fiert, mămăligă cu brânză şi tochitură cu cârnaţi. După ce ne-am întremat, am înfruntat din nou gerul (-8° C) şi am coborât pe rachete, în toiul nopţii, prin zăpadă, pe acelaşi traseu parcurs la sosire cu telescaunul.

Am încheiat aventura mea nocturnă cu mare vitejie, fără să mă plâng de ceva şi fără să le creez neplăceri celor din grup. Îmi amintesc însă şi astăzi că în zilele care au urmat am avut o febră musculară teribilă şi o stare de oboseală generalizată care mă făceau să mă mişc ca un robot.

Sfaturi pentru o excursie pe rachete:
- nu vă îmbrăcaţi foarte gros, pentru că veţi transpira în timpul deplasării;
- asiguraţi-vă că aveţi echipament corespunzător;
- fixaţi-vă bine rachetele înainte de plecare;
- nu exageraţi cu mâncatul;
- folosiţi lanterne frontale;
- sprijiniţi-vă de beţe şi puneţi orice alt obiect în rucksack;
- dacă nu aveţi un ghid expert cu voi, nu vă aventuraţi în plimbări nocturne pentru că sunt foarte periculoase;
- respectaţi strict traseul indicat de ghid şi mergeţi în şir indian pe cărarea străbătută de ceilalţi;
- ţineţi pasul cu restul grupului şi nu vă abateţi de la drum!

Hartă traseu parcurs

Labels: , ,