Vedere din Liguria: Sestri Levante

 
Mărturisesc că în Italia, mai ales vara, îmi lipseşte foarte mult marea mea, Marea Neagră. Îmi lipsesc briza sărată cu miros de alge, plimbarea seara pe nisipul umed, starea de bună dispoziţie pe care mi-o dă o zi de plajă... Dar cum în viaţă nu poţi avea totul, încerc să suplinesc această lipsă şi ori de câte ori am prilejul, dau o "fugă" la Mediterană. "O fugă" e un mod de a spune, iau trenul şi merg în Liguria, unde ajung în circa două ore şi jumătate, cam tot atât cât ar face un bucureştean care ar pleca dimineaţa la Constanţa, cu trenul, ca să facă o baie în mare la "Mamaia", pentru ca seara să revină în capitală. 

Într-una dintre duminici am decis să nu mă opresc, ca de obicei, în Monterosso, una dintre localităţile ce formează Parcul Naţional Cinque Terre, ci să continuu până în Sestri Levante, o altă localitate din Liguria, pe care o văzusem doar din tren, în drum spre Santa Margherita Ligure.


Am mers către "Golful basmelor" ("Baia delle favole"), nume dat în onoarea lui Hans Christian Andersen care, la un moment dat, ar fi trecut prin aceste locuri. În acea duminică toridă toată populaţia localităţii părea că s-ar fi revărsat pe plajă: prosop lângă prosop în zona publică, şezlong lângă şezlong în partea privată, mame cu copii, grupuri de prieteni, ocupau cu bucurie orice petic de nisip. 


Mi-am adus aminte brusc de atmosfera de pe plajă de la noi. 

Şi pentru ca spectacolul să fie complet, au început să apară vânzătorii ambulanţi care, într-o agasare continuă, te invitau să cumperi: rochii, ochelari de soare, jucării pentru copii, brăţări împletite, felii de nuci de cocos, sculpturi africane din lemn, prosoape de baie, te invitau să îţi faci tatuaje sau codiţe africane. La un moment dat am avut senzaţia că unul dintre ei striga: "Nămolul şi piatra de baie! Poftiţi!". Era doar o impresie, văzusem de fapt doar o doamnă care se oferea să le facă masaj doritorilor.



Când soarele devenise puternic, am decis să mă plimb prin orăşelul renumit ca fiind una dintre perlele Liguriei.Am văzut magazinele deosebit de pitoreşti din centrul vechi:


Am admirat aplicaţiile din ardezie neagră de deasupra uşilor şi porţilor. Aceste elemente decorative sunt specifice locului şi datorită faptului că în apropiere există mine de exploatare a ardeziei:



Am admirat picturile exterioare ale caselor, care au elemente decorative specifice mediului marin:


Sau picturile cu caracter religios:


M-am rătăcit la un moment dat pe una dintre stăduţele de lângă faleză:


Am văzut Castelul Fascie Rossi, construit la începutul sec.XX, pe al cărui frontispiciu am citit următoarele îndemnuri scrise în italiană: "Cunoaşte-te pe tine însuţi" şi " Salvează, iubeşte, munceşte, speră!" Cel de-al doilea reprezintă şi motto-ul voluntarilor de la Crucea Roşie.

 


Am admirat străduţele împodobite cu flori:

Am văzut fântâna din Piaţa Centrală:


Am analizat propunerile gastronomice. Am realizat cu tristeţe că am ratat o super mega petrecere care avea ca fel de mâncare principal ciorba în stil genovez, dar şi că sosisem prea devreme pentru a mă putea bucura de anşoa prăjit şi de paste trenette cu pesto.

 

M-am răcorit cu nelipsita îngheţată italiană:


Şi am stat la coadă pentru a cumpăra delicioasa Focaccia di Recco (umplută cu brânză sărată proaspătă), pe care o găseşti doar prin aceste locuri, fiind un produs IGP (Indicaţie  Geografică Protejată).

(sursă foto wikipedia)

La un moment dat, în piaţă, am văzut un indicator ciudat, care interzicea "jocul cu mingea". 

 

Era poate un semn că mă pregăteam să intru în "Golful Tăcerii" (Il Golfo del Silenzio), o oază de linişte şi de frumuseţe aflată la doar câteva sute de metri de forfota descrisă mai sus. 

Farmecul localităţii Sestri Levante constă în special în faptul că zona turistică e construită pe o limbă de pământ înconjurată de mare. O fâşie de pământ ca o graniţă între două lumi.


Dacă aveţi ocazia să ajungeţi în Liguria, trebuie neapărat să vă opriţi şi aici, ca să vă îmbogăţiţi sufletul cu o imagine desprinsă parcă dintr-o altă lume. De acest golf s-au îndrăgostit, cu mult timp înaintea mea, personaje mult mai ilustre, cum ar fi, de exemplu, Byron şi Goethe.


Într-un peisaj aproape imobil, o barcă făcea legătura dintre ponton şi numeroasele ambarcaţiuni ancorate în larg:

 

În acea zi de duminică de august am descoperit un colţ de lume liniştit, cu case şi oameni frumoşi, un Golf al tăcerii  ideal pentru relaxare.




Labels: ,