Sabbioneta: locul unde am întâlnit un conte

Galleria degli Antichi
Sabbioneta este o mică localitate situată la 28 de km de Mantova, 30 km de Parma şi cam toţi atâţia de Cremona, intrată în anul 2008 în patrimoniul UNESCO.  Am ajuns aici într-o zi însorită de primăvară, întorcându-ne dintr-o excursie într-un alt oraş în care vizitaserăm multe obiective culturale, cu intenţia de a face aici doar o plimbare prin centru, fiind deja copleşiţi de căldură, oboseală şi foarte multe emoţii artistice.
Mărturisesc că trecuserăm deja de multe ori pe strada principală, exterioară, dar nu ne-am oprit niciodată din drumul nostru. Văzuserăm doar zidurile externe de apărare ale cetăţii, care transformă orăşelul într-o adevărată fortăreaţă. Avusesem dintotdeauna curiozitatea de a descoperi ce se ascunde dincolo de acestea şi iată că acum aveam ocazia să "cucerim" mica cetate.
Am lăsat maşina la parcarea de la intrarea în centrul oraşului şi am pornit pe jos. Am văzut mai întâi "Galleria degli Antichi", sau "Il Corridor grande", construită între 1584 şi 1586, cu scopul de a adăposti colecţiile  Ducelui Vespasiano Gonzaga.
Statuia Zeiţei Minerva, în vârful coloanei
În centrul oraşului se află Palatul Ducal, ce pe vremuri era sediul "guvernului", de unde se luau deciziile politice şi administrative, pe vremea când Sabbioneta era un Stat independent, astăzi centru cultural expoziţional.
Palazzo Ducale
În Sabbioneta timpul pare că s-a oprit în loc, ai senzaţia că eşti protagonist într-un film de epocă ce se derulează cu încetinitorul şi că toţi ceilalţi din jurul tău trăiesc într-un spaţiu fizic şi temporal dilatat spre infinit. 
Pe când ne plimbam prin piaţă, admirând exponatele puţinelor magazine ce expuneau obiecte de artă şi de anticariat, atenţia ne-a fost atrasă de această bicicletă din fier forjat, de care era atârnat un steag.
Ne-am apropiat să vedem obiectele expuse spre vânzare. În acel moment, un domn în vârstă, îmbrăcat în costum, cu decoraţii militare şi pălărie de vânător de munte, ne-a invitat cu căldură să îi vizităm magazinul, în realitate o casă pe mai multe etaje, ticsită de obiecte de anticariat, înghesuite unele lângă altele: "Voi, fiindcă aveţi un aparat fotografic bun, mergeţi şi la etaj, să vedeţi o baie deosebită, nu o să vă pară rău!".
Într-adevăr, nu avea să ne pară rău. M-am îndrăgostit de câteva lucruri pe care aş fi vrut să le cumpăr, însă atitudinea domnului care ne invitase nu era una de comerciant, ci de muzeograf sau de gazdă ce te invită în propria-i casă.
Am remarcat o adevărată obsesie pentru cadranele solare şi, în general, pentru obiectele care simbolizează trecerea timpului.



Am văzut multe statui şi obiecte de fier forjat, care şi-ar fi găsit locul în una dintre grădinile noastre.


Am văzut şi fotografiat minunata baie din marmură....

precum şi multe, multe obiecte care îmi confirmau impresia iniţială de a mă afla într-un alt spaţiu temporal...





Ne-am luat rămas bun de la domnul simpatic şi excentric, despre care aveam să aflu puţin mai târziu că e de viţă nobilă, nimeni altul decât Contele Michelangelo Moretti, unul dintre anticarii cei mai faimoşi din lume.
Aveam să descopăr ulterior, pe una dintre clădirile principale ale oraşului, blazonul familiei sale.
Ne-am continuat plimbarea, vizitând două dintre bisericile din localitate, Chiesa della Beata Vergine Incoronata şi Chiesa Santa Maria Assunta.

Chiesa della Beata Vergine Incoronata
Chiesa Santa Maria Assunta

Ce mi-a plăcut mai mult în Sabbioneta? Mi-au plăcut atmosfera, frumuseţea clădirilor conservate ca şi cum nu ar fi trecut peste ele sute de ani şi, nu în ultimul rând, Contele Moretti, acest personaj original şi deosebit de primitor.

Labels: , , ,