Raiul e un loc pe pământ (II): S.ta Margherita Ligure şi Portofino


Pe vremea când o călătorie în Italia era considerată aproape un miracol, aveam norocul de a primi o bursă de studiu din partea Universităţii din Genova, pentru a petrece un sejur de studiu de 6 săptămâni la Centrul Internaţional de Studii Italiene de la Santa Margherita Ligure (http://www.centrint.unige.it/). După o experienţă la un centru similar, într-o localitate de pe Lago di Garda, credeam că o astfel de şansă nu îţi poate fi oferită de două ori în viaţă, însă aveam să mă înşel. 

Am ajuns în Santa Margherita Ligure dimineaţa, după o jumătate de oră de mers cu trenul, de la Genova. 

(imagini reprezentând grădina Vilei Durazzo, unde se află şi sediul Centrului Internaţional de Studii italiene din cadrul Univ. din Genova)


Coborând dinspre gară, am descoperit, într-un golf paradisiac,  localitatea în care urma să îmi stabilesc reşedinţa pentru următoarele săptămâni.


După cazarea în Institutul San.Giorgio- un internat destul de auster- am mers la prima mea zi de cursuri, la Centrul Internaţional din cadrul Vilei Durazzo, situat în vârful unui lung şir de trepte, în imediata vecinătate a Sanctuarului "Nostra Signora della Lettera". 
Ce poate fi mai minunat decât să faci cursuri într-o clădire istorică, iar în pauză să te plimbi printre palmieri şi să admiri nuferii şi peştişorii roşii din fântânile amenajate în parc? Mi-am amintit îndemnul decanului facultăţii mele care, înainte să plec, mi-a spus, în stilul său caracteristic: "Măi, ţi-am aprobat deplasarea. Ai grijă să te întorci!". Ştia el ce ştia. Mi-am pregătit lucrarea de licenţă şi m-am întors în România. Dar aveam să revin în Santa Margherita, după ani şi ani, ori de câte ori am avut prilejul.

(Santa Margherita Ligure)







Poate că, citind aceste rânduri, prietenii mei vor surâde, pentru că aproape toţi au trecut pe aici. Şi pe la Lago di Garda, locurile în care m-am îndrăgostit de Italia şi de peisajele sale de vis. 
Din Santa Margherita Ligure se ajunge uşor în Portofino, cu autobuzul sau cu maşina personală (recomand prima variantă, pentru că parcarea costă 5 Euro/oră). 
Portofino face parte din destinaţiile pe care nimeni nu trebuie să le rateze în viaţă, un sătuc născut în piatră dar înconjurat de o vegetaţie mirifică, la care se ajunge doar dinspre mare şi pe şoseaua îngustă şi întortochiată ce vine dinspre Santa Margherita Ligure.
În câteva ore puteţi să vizitaţi Castelul Brown (urcuşul e obositor, dar merită pentru vederea panoramică asupra golfului), să admiraţi marea, să vă rătăciţi pe străduţele înguste, să respiraţi atmosfera anilor '60, când, în plin boom economic, vedetele cinematografiei veneau să-şi petreacă vacanţa în Portofino. 
Dar, dacă tot amintim de vedete, e firesc să întâlniţi în Portofino actori celebri, miliardari ruşi, fotbalişti şi fotomodele. Nu trebuie să vă simţiţi stingheri, pentru că este o caracteristică a locului, primitor cu toţi cei care vin să îl viziteze, indiferent dacă aceştia coboară de pe un yacht sau din rata ce are traseul pe coastă. 


(Portofino)



Labels: