Din ale diplomaţiei


Inaugurez aici o serie de articole în care voi trata diferite aspecte ale diplomaţiei, mă refer nu doar la sensul strict al cuvântului, adică la diplomaţia din relaţiile internaţionale, ci şi la mici reguli din arta conversaţiei şi a comportamentului, ce ne scutesc de conflicte în relaţiile cu persoane cu uzanţe şi tradiţii diferite de ale noastre.
În manualul care descrie regulile protocolului de stat şi ale ceremonialului modern (Massimo Sgrelli „Ceremonialul”), un capitol este dedicat descrierii unor aspecte de care e bine să ţineţi cont când aveţi contacte cu persoane ce provin dintr-o cultură diferită de a voastră. 
De exemplu, un japonez nu vă va da imediat un răspuns negativ, la o propunere sau o întrebare pe care i le adresaţi, ci va face un discurs lung, plin de înflorituri şi justificări, pentru ca, în cele din urmă să ajungeţi la concluzia că respinge invitaţia primită. Aceasta pentru că japonezii consideră că nu e politicos să răspunzi în mod franc, direct. Formula de salut nu este realizată prin strîngere de mână, ci printr-o plecăciune proporţională cu rangul persoanei întâlnite. Este indicat ca la întâlnirea cu japonezii să nu fiţi prea despuiaţi/despuiate şi nici puternic parfumaţi/parfumate. Dacă organizaţi o masă, trebuie să puneţi mare accent pe detalii, care sunt foarte importante pentru ei.

Dacă aveţi oaspeţi de religie hindusă, evitaţi să gătiţi carne de vită- pentru că vaca este considerată un animal sacru-  şi să abundaţi cu felurile de mâncare pe bază de carne, pentru că mulţi dintre ei sunt vegetarieni. La fel ca şi în alte ţări din Orient, salutul exclude contactul fizic.

În ceea ce priveşte populaţia de religie ebraică, regulile privind obiceiurile alimentare sunt foarte stricte, reunite sub denumirea de „Kosher” sau „Casher” (ce înseamnă, în traducere, „adecvat”, „potrivit”). Am avut ocazia să fac un curs foarte interesant privind atât produsele „kosher”, acceptate de tradiţia ebraică, cât şi cele „halal”, acceptate de tradiţia islamică, modalităţile de certificare a acestora, piaţa de consumatori pe care o constituie la nivel mondial şi potenţialul de business pe care îl reprezintă. Unii s-ar putea gândi că toate aceste poveşti sunt interesante ca fapt divers, dar nu au aplicabilitate în viaţa de zi cu zi. Nu e chiar aşa: gândiţi-vă doar că aveţi o fabrică de produse alimentare şi vă sosesc clienţi provenind din cele două culturi, care vă comandă cantităţi mari de produse: ca să vindeţi, va trebui să respectaţi regulile lor şi să adaptaţi produsele conform preceptelor religioase după care se călăuzesc aceştia.
Persoanele de religie ebraică nu consumă: carne de porc şi derivatele acesteia, nici carne de cal, de cămilă sau de iepure, ci doar carne provenind de la animalele care au copita despicată. Nu consumă fructe de mare şi nici peşte fără solzi.  În acelaşi fel de mâncare nu vor fi amestecate carnea şi produsele lactate. E interzis gătitul „în sânge”, pentru că sângele este considerat simbolul vieţii. La fel, ouăle sunt atent controlate pentru a fi evitate firişoarele de sânge. Fructele sunt mâncate doar dacă pomul din care sunt culese e sădit de mai mult de trei ani, fiind atent controlate să nu conţină viermi şi alţi dăunători. Sâmbăta nu se desfăşoară niciun fel de activitate (nici măcar nu se foloseşte automobilul!).

Tradiţia islamică interzice în mod special consumul de carne de porc şi derivatele acesteia şi consumul de alcool. De exemplu, bomboanele de ciocolată umplute cu vişine în alcool nu vor putea fi niciodată comercializate într-o ţară cu această religie. Alimentele trebuie să fie gătite respectând regulile „halal” (adică să fie permise, aprobate). Salutul nu prevede strângerea de mână între femei şi bărbaţi (deci e exclus contactul fizic), iar când staţi picior peste picior trebuie să fiţi atenţi să nu arătaţi tălpile pantofilor, pentru că acest gest este considerat un act de umilire a persoanelor ce stau aşezate în faţa voastră.  Un alt aspect de care trebuie să ţineţi cont este acela că în cultura islamică animalele nu sunt ţinute în casă, fiind considerate impure. Dacă vă deplasaţi în interes de serviciu într-o ţară islamică, trebuie să ţineţi cont de faptul că vinerea este ziua în care nu se desfăşoară nicio activitate.

Şi dacă tot vorbim de obiceiuri, doar în România am mai întâlnit un gest deosebit de galant, cu reminiscenţe medievale, şi anume acela al sărutatului mâinii femeii de către bărbaţi. 



Labels: ,