Onorabili şi onoruri



În Italia, pe durata mandatului, numele deputaţilor, senatorilor şi europarlamentarilor sunt precedate, în comunicate sau în scrisori, de apelativul „Onorevole”. De multe ori, la ei, ca şi la noi, între apelativ şi persoana reală există o contradicţie în termeni, pe listele de deputaţi şi senatori putând figura persoane care oricum se pot numi, numai onorabile nu.


Dacă vreţi să vă adresaţi în scris unui Rector, în Italia, veţi folosi musai formula „Magnifico”. Îmi vin în minte numele rectorilor unor  Universităţi de pe la noi, iar asocierea acestora cu apelativul menţionat îmi stârneşte zâmbetul, pentru că în traducere în limba română par numele unor personaje de benzi desenate sau, şi mai rău, ale unor cântăreţi de manele.

Dacă îi scrieţi unui profesor universitar, acesta va fi „Chiarissimo”, în timp ce un emir va fi „Altezza Serenissima”. Un episcop sau un ambasador vor fi „Eccellenza”, în timp ce un judecător, în exerciţiul funcţiunii, devine automat un "Illustrissimo". 

O formulă binecunoscută chiar şi  în România, este aceea de „Dottore”, cu femininul „Dottoressa”. Este un titlu atribuit persoanelor care au absolvit, cu diplomă de licenţă, o instituţie de învăţământ superior de lungă durată, de orice profil, nu doar Medicina. În multe instituţii este respectată ierarhia titlurilor, făcându-se net distincţia între un „Signore” şi un „Dottore”. Se bucură de respect în societate un „Avvocato” sau un „Ingegnere”- persoane care, pe lângă examenul de licenţă, au fost declarate admise şi în ordinul profesional, dar şi un „Ragioniere” (contabil cu studii medii) sau un „Geometra” (un fel de maistru în construcţii, absolvent de liceu de specialitate).