Jurnal de Navetist: Schimb de mamă internaţional

În Italia există, pentru elevii de liceu, un program de mobilitate şi studiu ce le permite acestora să se transfere pentru perioade ce merg de la 3 luni la un an, într-o altă ţară, la alegere între cele 50 de destinaţii care fac parte din reţea (din care România nu face parte). Sunt excluşi elevii din primul şi ultimul an de liceu, fiind selecţionaţi cei din anii 3 şi 4 (aici liceul durează 5 ani). Asociaţia se numeşte „Intercultura”, are o vechime de 57 de ani şi este cunoscută în Occident, mai ales în rândul tinerilor.

Programul este asemănător cu Programul european Erasmus, care încurajează şi promovează mobilitatea la nivel universitar, dar mi se pare mult mai complex, având în vedere vârsta elevilor implicaţi, acoperirea geografică, modul în care interacţionează în toată cu perioadă cu familia de bază. Mai bine zis cum nu interacţionează. Da, elevii şi părinţii acestora trebuie să limiteze legăturile telefonice, schimburile de e-mail-uri, rezumându-se la o conversaţie via skype sau un telefon pe zi, şi, mai ales, le este interzis să se întâlnească fizic, cu excepţia situaţiilor de urgenţă. Toate acestea pentru a putea contribui la integrarea cât mai bună a adolescentului în noua familie.Pe toată durata schimbului, copilul tău va avea o altă mamă, un alt tată, alţi fraţi, din cealaltă parte a lumii. Îi va numi ca atare şi va avea cu ei un raport asemănător cu cel din familia lui adevărată. Mai mult, din experienţele celor care au participat la acest program, am aflat că şi după terminarea stagiului, ei vor menţine legătura cu noua familie chiar pentru tot restul vieţii.

Care este procedura pentru a participa la acest program? În primul rând înscrierea, cu circa un an înainte, cu indicarea ţărilor în care ar dori să ajungă. Elevii trebuie să fie buni la învăţătură, să nu aibă probleme de comportament sau de sănătate, să fie adaptabili şi receptivi la învăţarea limbilor străine. Odată selecţionaţi, vor participa, împreună cu părinţii, la stagii de pregătire, în care li se explică modalitatea de desfăşurare a tuturor etapelor. Sunt încă în faza în care pot renunţa, dacă li se pare o experienţă prea dură. Află destinaţia, apoi familia unde adolescentul va merge.

În privinţa costurilor- există burse de studii, însă şi familia trebuie să contribuie cu o parte, în funcţie de venit. De exemplu, o familie cu venit mediu va plăti pentru un an în China 6400 Euro (restul până la 11.000 Euro e acoperit din bursă), plus bani pentru cheltuielile personale ale copilului. Pentru un an în Canada va plăti 9.300 Euro, iar pentru 6 luni în Brazilia sau Argentina 4500 Euro.

Am să enumăr câteva dintre „curiozităţile” desprinse din fişele cu condiţiile de participare pentru fiecare ţară:

- În Japonia fumatul este considerat ilegal în cazul persoanelor sub 20 de ani; piercingurile şi tatuajele sunt strict interzise în locurile publice (şcoli, piscine, săli de sport);

- În Egipt este strict interzis consumul băuturilor alcoolice, atât de către adulţi cât şi, mai ales, de către adolescenţi; trebuie respectat cu stricteţe programul de revenire acasă seara, de la plimbare sau de la cursuri, iar fetele, în special, trebuie să se supună unor reguli de disciplină mai severe;

- Celor ce merg în Brazilia li se recomandă vaccinarea împotriva febrei galbene;

- În India, ziua de şcoală începe dimineaţa devreme cu o rugăciune, după care urmează salutul directorului şcolii; nu sunt admişi pentru programul în India elevii intoleranţi la lactoză şi nici cei care nu consumă produse lactate, întrucât acestea sunt esenţiale în alimentaţia indiană; elevii sunt avertizaţi că, odată ajunşi în noua şcoală, vor fi înconjuraţi şi analizaţi cu mare curiozitate de către noii colegi, neobişnuiţi cu persoane provenite din ţări atât de îndepărtate;

- În Venezuela, alimentaţia constă în mod principal din: porumb, banane, carne, vânat, grâu şi fructe tropicale.

Foarte important este faptul că în ţara de destinaţie elevii merg la şcoală, iau note, dau lucrări de control, sunt verificaţi ca şi cum ar fi acasă. Odată reveniţi în Italia, îşi echivalează notele obţinute, iar pe timpul verii fac cursuri intensive cu profesorii de la liceul lor, pentru a recupera materia pierdută. Profesorii sunt îngăduitori şi îi ajută să se reintegreze cât mai natural, treptat, fără a le induce panică şi a-i pedepsi.

Cred că pentru un părinte acest tip de experienţă poate părea o provocare mult prea mare, îngrozit de ideea că nu şi-ar putea vedea timp de un an propriul copil, terorizat de gândul că acesta nu ar mânca ceea ce îi place sau că nu ar fi suficient de îngrijit, într-o lume atât de diferită de cea în care trăieşte.

Latura pozitivă a unei astfel de experienţe este aceea că un adolescent are posibilitatea de a învăţa o limbă exotică şi a descoperi în mod direct o nouă civilizaţie, în familie, nu ca turist. Cred că este o oportunitate care îţi deschide orizontul, te îmbogăţeşte, te face să devii mai tolerant şi mai deschis către nou.