Circuitul bicicletei în natură

Am scris într-o postare anterioară despre facilităţile create pentru biciclete şi biciclişti, dar să vedem cum este viaţa unei biciclete în Italia. În primul rând, când doreşti să achiziţinezi una, nu urmăreşti aceleaşi criterii ca pe la noi. Nu trebuie să fie „fitză”, nici prea colorată, nu trebuie să aibă multe viteze sau suspensii pe gaze, din simplul motiv că ne cumpărăm o bicicletă de care să ne folosim zilnic şi nu pentru a participa la competiţii de mountain bike prin oraş. Deci, din start trebuie să ne orientăm spre o bicicletă clasică, mult mai comodă, ca aceea a bunicului nostru, vechiul „Tohan”. În continuare se stabileşte tipul bicicletei: dacă este pentru doamne, este clar, dar şi unii bărbaţi le preferă pe cele fără cadru înalt, pentru un motiv foarte simplu: „se fură mai puţin cele de damă”J Dacă am ajuns şi la acest capitol, putem să ne dăm seama de ce bicicleta pe care urmează să ne-o cumpărăm nu trebuie să iasă foarte mult în evidenţă...SE FURĂ...şi în ţările civilizate? Da chiar şi aici. 

Ultima modă în materie de accesorii pentru biciclete este lanţul antifurt trainic, cât mai mare, cât mai vizibil şi cu lacăt clasic. Este singura cale de a descuraja hoţii de biciclete. V-am povestit despre hoţi pentru că ei sunt un element puternic legat de viaţa unei biciclete. După ce se fură, bicicletele se  recompun precum un puzzle şi sunt vândute în alte localităţi prin „mercatino dell'usato” - un soi de talcioc de la noi, sau prin micile ateliere de reparaţii biciclete, la preţuri cuprinse între 40 şi 70 Euro. De regulă, acestea sunt foarte bune, însă, dacă ne dorim o bicicletă nouă, o putem cumpăra din supermarketuri la preţuri cuprinse între 120-250 Euro. Pentru biciclete există o mulţime de accesorii, plecând de la cele obişnuite până la cele mai ciudate,  excentrice chiar, cum ar fi suportul pentru umbrelă