Se zice că, atunci când două persoane
ajung să vorbească despre timp, nu prea mai au multe să îşi spună. Ei
bine, nu e chiar aşa: în ţările din Nordul Europei, ca şi în Nordul Italiei, a
urmări tendinţele meteo şi a le împărtăşi apoi cu cunoştinţele, cu prietenii sau
cu colegii de serviciu, reprezintă o activitate nici pe departe banală. Starea vremii devine o informaţie preţioasă
şi un argument de discuţie foarte interesant: în funcţie de cum e timpul îţi poţi planifica o excursie, cum să te
îmbraci şi să te încalţi a doua zi, cum să mergi la serviciu: pe jos, cu
maşina, cu bicicleta sau cu mijloacele de transport în comun, şi, mai ales,
dacă îţi iei sau nu umbrela cu tine.
Umbrela este aşadar un accesoriu foarte
important în unele oraşe: îmi amintesc anumite excursii la Bruxelles, Londra,
Amsterdam, sub cantităţi interminabile de ploaie. Nici Italia nu e mai prejos.
Cu mulţi ani în urmă, aveam norocul de a vizita Italia vara, sub temperaturi toride,
în perioade din iunie până în septembrie, în locuri minunate şi aveam impresia greşită
că tot timpul anului este cald şi frumos, cu climă blândă şi vegetaţie mirifică.
Retrăiesc şi acum şocul emoţional
din prima toamnă petrecută integral în Italia, în care a plouat aproape neîntrerupt
timp de mai bine de două săptămâni. A urmat apoi iarna, e drept, cu temperaturi
nu atât de aspre ca la noi, dar totuşi iarnă. Ploaia a devenit o constantă primăvara,
toamna şi iarna. Ploaia combinată cu ceaţă. Şi cu dureri de oase.
În acest răstimp am schimbat nenumărate
umbrele şi am învăţat că nu trebuie să te legi afectiv de vreuna dintre ele,
pentru că e foarte uşor să o uiţi pe undeva, să o rupi sau să o înlocuieşti. Există
umbrele mici, de pus în geantă, practice dar nerezistente şi umbrele mari, care
te protejează bine de ploaie dar care nu se strâng, devin insuportabile în momentul
în care iese soarele şi nu ştii ce să
faci cu ele. Există umbrele de damă, mixte, de adulţi şi de copii. Umbrele colorate,
care să îţi înveselească o zi mohorâtă şi să te scoată din anonimat, sau umbrele
negre, simple, ce te ajută să te pierzi în mulţime.
La intrare în magazine,
instituţii sau apartamente există recipiente speciale sau pungi de plastic de unică folosinţă în care se pun umbrelele
ude .
Până acum nu mi-a dispărut
niciodată umbrela lăsată în bidoanele viu colorate, dar mărturisesc cu
sinceritate că de fiecare dată stau cu inima îndoită că nu o voi mai găsi şi că
va trebui să îmi continuu drumul înfruntând vicisitudinile ploii.
Labels: accesorii, colecţii, navetişti